2/14
Text:

1

Ziceţi fraţilor voştri Ami şi surorilor voastre Ruhama !

2

Plângeţi-vă, plângeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci* nu este nevasta Mea şi Eu nu sunt bărbatul ei! Să-şi depărteze** curviile dinaintea ei şi preacurviile de la ţâţele ei!

3

Altfel, o dezbrac* în pielea goală, cum era în ziua naşterii ei**, o fac ca o pustie, ca un pământ uscat, şi o las să moară de sete††!

4

Nu voi avea milă de copiii ei, căci sunt copii din curvie*.

5

Mama* lor a curvit; cea care i-a născut s-a necinstit, căci a zis: ‘Voi alerga după ibovnicii mei, care îmi dau pâinea** şi apa mea, lâna şi inul meu, untdelemnul şi băuturile mele!’

6

De aceea, iată, îi voi astupa* drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările.

7

Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: ‘Hai să mă* întorc iarăşi la bărbatul** meu cel dintâi, căci eram mai fericită atunci decât acum!’

8

N-a cunoscut* că Eu** îi dădeam grâul, mustul şi untdelemnul şi au închinat slujbei lui Baal argintul şi aurul cel mult pe care i-l dădeam.

9

De aceea, Îmi voi lua iarăşi înapoi* grâul la vremea lui şi mustul la vremea lui şi îmi voi ridica iarăşi de la ea lâna şi inul pe care i le dădusem ca să-i acopere goliciunea.

10

Şi acum îi voi descoperi* ruşinea înaintea ibovnicilor ei şi niciunul n-o va scoate din mâna Mea.

11

Voi face* să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile** ei, lunile ei cele noi, sabatele ei şi toate praznicele ei.

12

Îi voi pustii şi viile şi smochinii, despre care* zicea: ‘Aceasta este plata pe care mi-au dat-o ibovnicii mei!’ Le voi preface** într-o pădure şi le vor mânca fiarele câmpului.

13

O voi pedepsi pentru zilele când tămâia baalilor, când se gătea* cu veriga de nas, cu salba ei, şi alerga după ibovnicii ei, uitând de Mine”, zice Domnul.

14

„De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce* în pustie şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.

15

Acolo, îi voi da iarăşi viile şi valea Acor* i-o voi preface într-o uşă de nădejde şi acolo va cânta ca în vremea tinereţii ei** şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului.

16

În ziua aceea”, zice Domnul, „Îmi vei zice: ‘Bărbatul meu’ şi nu-Mi vei mai zice: ‘Stăpânul meu’.

17

Voi scoate* din gura ei numele baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume.

18

În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ* cu fiarele câmpului, cu păsările cerului şi cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din ţară arcul**, sabia şi orice unealtă de război şi-i voi face să locuiască în linişte.

19

Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare;

20

te voi logodi cu Mine prin credincioşie şi vei cunoaşte* pe Domnul!

21

În ziua aceea, voi* asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pământul;

22

pământul va asculta grâul, mustul şi untdelemnul, şi acestea* vor asculta pe Izreel.

23

Îmi voi sădi* pe Lo-Ruhama în ţară şi-i voi da îndurare**; voi zice lui Lo-Ami: ‘Tu eşti poporul Meu!’ Şi el va răspunde: ‘Dumnezeul meu!’”

Capitol 2 din 14
Folosește săgețile ← → pentru navigare