Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată! A rămas^* ca o văduvă! Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă^** printre țări, a ajuns roabă astăzi!

Plânge amarnic noaptea^* și-i curg lacrimi^** pe obraji. Niciunul^† din toți^†† cei ce o iubeau n-o mângâie; toți prietenii ei au părăsit-o și i s-au făcut vrăjmași.

Iuda a plecat^* în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele. Locuiește^** în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă! Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.

Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porțile lui sunt pustii, preoții lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.

Asupritorii^* lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți. Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimii^** păcatelor lui; copiii^† lui au mers în robie înaintea asupritorului.

S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.

În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune; când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.

Greu a păcătuit^* Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciunea^**, și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.

Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui și nu se gândea^* la sfârșitul său. A căzut greu de tot. Nimeni^** nu-l mângâie. „Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”

Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai^* scump; ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat^** neamurile, cărora Tu le porunciseși să nu intre^† în adunarea Ta!

Tot poporul lui caută^* pâine suspinând; și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața. „Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”

„O, voi, care treceți pe lângă mine, priviți și vedeți dacă^* este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!

Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un^* laț sub picioare și m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!

Mâna Lui a legat jugul^* nelegiuirilor mele, care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea. Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.

Domnul a trântit la pământ pe toți vitejii din mijlocul meu; a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat^* Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

De aceea plâng, îmi varsă lacrimi^* ochii, căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă^** mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața; fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit.”

Sionul^* întinde mâinile rugător, și nimeni^** nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.

„Domnul este drept^*, căci m-am răzvrătit^** împotriva poruncilor Lui. Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea! Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.

Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat^*, preoții și bătrânii mei au murit în cetate, căutând^** hrană ca să-și țină viața.

Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu^* fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară, sabia m-a^** lăsat fără copii; în casă, moartea.

M-au auzit suspinând, dar nimeni^* nu m-a mângâiat. Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o, dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.

Adu toată răutatea lor înaintea^* Ta și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este^** bolnavă.”