Adu-Ți^* aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara^**!

Moștenirea^* noastră a trecut la niște străini, casele noastre, la cei din alte țări!

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve.

Apa noastră o bem pe bani, și lemnele noastre trebuie să le plătim.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire^* și, când obosim, nu ne dau odihnă.

Am întins^* mâna spre^** Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.

Părinții noștri, care au păcătuit^*, nu mai^** sunt, iar noi le purtăm păcatele.

Robii ne^* stăpânesc, și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.

Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre, căci ne amenință sabia în pustie.

Ne arde pielea^* ca un cuptor de frigurile foamei.

Au necinstit^* pe femei în Sion, pe fecioare în cetățile lui Iuda.

Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor. Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste^*.

Tinerii au fost puși să râșnească^* și copiii cădeau sub poverile de lemn.

Bătrânii nu se mai duc la poartă și tinerii au încetat să mai cânte.

S-a dus bucuria din inimile noastre și jalea a luat locul jocurilor noastre.

A căzut cununa^* de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Dacă ne doare^* inima, dacă ni s-au întunecat^** ochii,

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă șacalii prin el.

Dar Tu, Doamne, împărățești^* pe vecie; scaunul Tău de domnie^** dăinuiește din neam în neam!

Pentru ce^* să ne uiți pe vecie și să ne părăsești pentru multă vreme?

Întoarce-ne^* la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!

Să ne fi lepădat Tu de tot oare și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?