Femeia^* înţeleaptă îşi zideşte^** casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul, dar^* cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocoteşte.

În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar^* pe înţelepţi îi păzesc buzele lor.

Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.

Un martor^* credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput^* ştiinţa este lucru uşor.

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa!

Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.

Cei^* nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.

Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

Casa^* celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori.

Multe căi pot^* părea bune omului, dar la^** urmă se văd că duc la moarte.

De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi^* prin necaz.

Cel cu inima rătăcită se satură^* de căile lui şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.

Înţeleptul^* se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.

Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât.

Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi, înaintea porţilor celui neprihănit.

Săracul^* este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni.

Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar^* ferice de cine are milă de cei nenorociţi.

În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte este lipsă.

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie.

Martorul^* care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El şi copiii lui au un loc de adăpost la El.

Frica^* de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.

Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului.

Cine^* este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma^* este putrezirea^** oaselor.

Cine^* asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul^** său, dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său.

Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit^* chiar şi la moarte trage nădejde.

Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în^* mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol.

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

Un împărat are plăcere^* de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.