Femeia^* înțeleaptă își zidește^** casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei.

Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul, dar^* cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocotește.

În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar^* pe înțelepți îi păzesc buzele lor.

Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belșug de roade.

Un martor^* credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

Batjocoritorul caută înțelepciunea și n-o găsește, dar pentru omul priceput^* știința este lucru ușor.

Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi știința!

Înțelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiți îi înșală pe ei înșiși.

Cei^* nesocotiți glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoință.

Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.

Casa^* celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori.

Multe căi pot^* părea bune omului, dar la^** urmă se văd că duc la moarte.

De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, și bucuria poate sfârși^* prin necaz.

Cel cu inima rătăcită se satură^* de căile lui și omul de bine se satură și el de ce este în el.

Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.

Înțeleptul^* se teme și se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.

Cine este iute la mânie face prostii, și omul plin de răutate se face urât.

Cei proști au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiți sunt încununați cu știință.

Cei răi se pleacă înaintea celor buni, și cei nelegiuiți, înaintea porților celui neprihănit.

Săracul^* este urât chiar și de prietenul său, dar bogatul are foarte mulți prieteni.

Cine disprețuiește pe aproapele său face un păcat, dar^* ferice de cine are milă de cei nenorociți.

În adevăr, cei ce gândesc răul se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate și credincioșie.

Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde numai se vorbește este lipsă.

Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți, dar cei nesocotiți n-au altceva decât nebunie.

Martorul^* care spune adevărul scapă suflete, dar cel înșelător spune minciuni.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El și copiii lui au un loc de adăpost la El.

Frica^* de Domnul este un izvor de viață, ea ne ferește de cursele morții.

Mulțimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului.

Cine^* este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.

O inimă liniștită este viața trupului, dar pizma^* este putrezirea^** oaselor.

Cine^* asuprește pe sărac batjocorește pe Ziditorul^** său, dar cine are milă de cel lipsit cinstește pe Ziditorul său.

Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit^* chiar și la moarte trage nădejde.

Înțelepciunea se odihnește într-o inimă pricepută, dar în^* mijlocul celor nesocotiți ea se dă de gol.

Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.

Un împărat are plăcere^* de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.