Un răspuns^* blând potoleşte mânia, dar o vorbă^** aspră aţâţă mânia.

Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura^* nesocotiţilor împroaşcă nebunie.

Ochii Domnului sunt în^* orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni.

Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.

Nesocotitul^* dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar^** cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.

În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare.

Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată.

Jertfa^* celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.

Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă^* după neprihănire.

Cine părăseşte cărarea este aspru^* pedepsit, şi cine^** urăşte mustrarea va muri.

Locuinţa morţilor^* şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile^** oamenilor!

Batjocoritorului^* nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.

O inimă^* veselă înseninează faţa, dar, când^** inima este tristă, duhul este mâhnit.

Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar^* cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.

Mai^* bine puţin cu frică de Domnul decât o mare bogăţie cu tulburare!

Mai^* bine un prânz de verdeţuri şi dragoste decât un bou îngrăşat şi ură.

Un om^* iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.

Drumul^* leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită.

Un fiu^* înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa.

Nebunia^* este o bucurie pentru cel fără minte, dar^** un om priceput merge pe drumul cel drept.

Planurile nu izbutesc când^* lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui. Şi ce bună este o^* vorbă spusă la vreme potrivită!

Pentru cel înţelept, cărarea^* vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.

Domnul surpă casa^* celor mândri, dar întăreşte hotarele^** văduvei.

Gândurile^* rele sunt urâte Domnului, dar^** cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.

Cel^* lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.

Inima celui neprihănit se gândeşte^* ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.

Domnul Se depărtează^* de cei răi, dar ascultă rugăciunea^** celor neprihăniţi.

O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele.

Urechea^* care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor.

Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.

Frica^* de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea^** slavei.