Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun.
Nebunului nu-i este de învățătură, ci vrea să arate ce știe el.
Când vine cel rău, vine și disprețul și, odată cu rușinea, vine și ocara.
Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape* adânci; izvorul înțelepciunii este ca un șuvoi** care curge întruna.
Nu* este bine să ai în vedere fața celui rău, ca să nedreptățești pe cel neprihănit la judecată.
Vorbele nebunului aduc ceartă și gura lui înjură până stârnește lovituri.
Gura* nebunului îi aduce pieirea și buzele îi sunt o cursă pentru suflet.
Cuvintele* bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.
Cine se lenevește în lucrul lui este frate* cu cel ce nimicește.
Numele Domnului este un turn* tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.
Averea* este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt.
Înainte* de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.
Cine răspunde fără* să fi ascultat face o prostie și își trage rușinea.
Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?
O inimă pricepută dobândește știința și urechea celor înțelepți caută știința.
Darurile* unui om îi fac loc și-i deschid intrarea înaintea celor mari.
Cel care vorbește întâi în pricina lui pare că are dreptate, dar vine celălalt și-l ia la cercetare.
Sorțul pune capăt neînțelegerilor și hotărăște între cei puternici.
Frații nedreptățiți sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită și certurile lor sunt tot așa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărătești.
Din rodul* gurii lui își satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.
Moartea* și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește îi va mânca roadele.
Cine* găsește o nevastă bună găsește fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.
Săracul vorbește rugându-se, dar bogatul răspunde cu* asprime.
Cine își face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar* este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.