Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun.
Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el.
Când vine cel rău, vine şi dispreţul şi, odată cu ruşinea, vine şi ocara.
Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape* adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi** care curge întruna.
Nu* este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.
Vorbele nebunului aduc ceartă şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.
Gura* nebunului îi aduce pieirea şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet.
Cuvintele* bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.
Cine se leneveşte în lucrul lui este frate* cu cel ce nimiceşte.
Numele Domnului este un turn* tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.
Averea* este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt.
Înainte* de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.
Cine răspunde fără* să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea.
Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?
O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
Darurile* unui om îi fac loc şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.
Cel care vorbeşte întâi în pricina lui pare că are dreptate, dar vine celălalt şi-l ia la cercetare.
Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.
Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti.
Din rodul* gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.
Moartea* şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
Cine* găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.
Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu* asprime.
Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar* este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.