Vinul este^* batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.

Frica pe care o insuflă împăratul este ca^* răcnetul unui leu; cine îl supără păcătuieşte^** împotriva sa însuşi.

Este o cinste^* pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.

Toamna^*, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar^** nu este nimic!

Sfaturile în inima omului sunt ca^* nişte ape adânci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.

Mulţi^* oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om^** credincios?

Cel neprihănit umblă în^* neprihănirea lui; ferice^** de copiii lui după el!

Împăratul^* care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii risipeşte orice rău cu privirea lui.

Cine^* poate zice: „Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu”?

Două feluri de greutăţi^* şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului.

Copilul lasă să se vadă încă^* din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.

Urechea care aude^* şi ochiul care vede, şi pe una, şi pe celălalt, Domnul le-a făcut.

Nu^* iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii şi te vei sătura de pâine!

„Rău! Rău!” zice cumpărătorul şi, plecând, se fericeşte.

Este aur şi sunt multe mărgăritare; dar buzele înţelepte sunt un lucru^* scump.

Ia-i^* haina, căci s-a pus chezaş pentru altul; şi ţine-l zălog pentru alţii!

Pâinea minciunii este dulce^* omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.

Planurile se pun la cale prin^* sfat. Fă^** războiul cu chibzuinţă!

Cine^* umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse, şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura^** să nu te amesteci.

Dacă cineva^* blestemă pe tatăl său şi pe mama sa, i se va stinge lumina^** în mijlocul întunericului.

O moştenire^* repede câştigată de la început nu va fi binecuvântată la^** sfârşit.

Nu^* zice: „Îi voi întoarce eu răul!” Nădăjduieşte^** în Domnul, şi El te va ajuta.

Domnul urăşte^* două feluri de greutăţi, şi cântarul mincinos nu este un lucru bun.

Domnul^* îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?

Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă şi, abia după^* ce a făcut juruinţa, să se gândească.

Un împărat^* înţelept vântură pe cei răi şi trece cu roata peste ei.

Suflarea omului este o lumină^* a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.

Bunătatea^* şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate.

Slava tinerilor este tăria, dar podoaba^* bătrânilor sunt perii albi.

Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile şi vânătăile până la rană.