Iată încă^* vreo câteva din pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Slava^* lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea^** lucrurilor.

Înălţimea cerurilor, adâncimea pământului şi inima împăraţilor sunt nepătrunse.

Scoate^* zgura din argint şi argintarul va face din el un vas ales!

Scoate^* şi pe cel rău dinaintea împăratului şi scaunul lui de domnie^** se va întări prin neprihănire.

Nu te făli înaintea împăratului şi nu lua locul celor mari;

căci^* este mai bine să ţi se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ţi-l văd ochii.

Nu^* te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva, la urmă, să nu ştii ce să faci când te va lua la ocări aproapele tău.

Apără-ţi^* pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,

ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de ruşine şi să-ţi iasă nume rău, care să nu se mai şteargă!

Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere^* de aur într-un coşuleţ de argint.

Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.

Ca^* răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.

Ca norii^* şi vântul fără ploaie, aşa este un om care^** se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.

Prin^* răbdare se înduplecă un voievod şi o limbă dulce poate zdrobi oase.

Dacă^* dai peste miere, nu mânca decât atât cât îţi ajunge, ca să nu ţi se scârbească şi s-o verşi din gură.

Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască.

Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care^* face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.

Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătă, aşa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.

Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.

Dacă^* este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea!

Căci^*, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi^** Domnul îţi va răsplăti.

Vântul^* de miazănoapte aduce ploaia şi limba^** clevetitoare aduce o faţă mâhnită.

Mai^* bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş decât să locuieşti într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.

Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr-o ţară depărtată.

Ca o fântână tulbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.

Nu^* este bine să mănânci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să^** alergi după slava ta însuţi.

Omul care^* nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri.