Cum nu se potrivesc zăpada vara şi^* ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul^* neîntemeiat.

Biciul^* este pentru cal, frâul, pentru măgar şi nuiaua, pentru spinarea nebunilor.

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.

Răspunde^* însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

Cel ce trimite o solie printr-un nebun îşi taie singur picioarele şi bea nedreptatea.

Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă înţeleaptă în gura unor nebuni.

Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun.

Ca un spin care vine în mâna unui om beat, aşa este o vorbă înţeleaptă în gura nebunilor.

Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe întâii veniţi.

Cum^* se întoarce câinele la ce a vărsat, aşa se întoarce nebunul^** la nebunia lui.

Dacă vezi^* un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.

Leneşul^* zice: „Afară este un leu, pe uliţe este un leu!”

Cum se învârteşte uşa pe ţâţânile ei, aşa se învârteşte leneşul^* în patul lui.

Leneşul îşi vâră mâna în blid şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură.

Leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată.

Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte este ca unul care apucă un câine de urechi.

Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,

aşa este omul care înşală pe aproapele său şi apoi zice: „Am^* vrut doar să glumesc!”

Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu^* mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.

După cum^* cărbunele face jăratic şi lemnul, foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.

Cuvintele^* clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.

Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.

Cel ce urăşte se preface cu buzele lui şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.

Când^* îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.

Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare.

Cine^* sapă groapa altuia cade el în ea şi piatra se întoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.