Cum nu se potrivesc zăpada vara și^* ploaia în timpul secerișului, așa nu se potrivește slava pentru un nebun.

Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, așa nu nimerește blestemul^* neîntemeiat.

Biciul^* este pentru cal, frâul, pentru măgar și nuiaua, pentru spinarea nebunilor.

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el.

Răspunde^* însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept.

Cel ce trimite o solie printr-un nebun își taie singur picioarele și bea nedreptatea.

Cum sunt picioarele ologului, așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni.

Cum ai pune o piatră în praștie, așa este când dai mărire unui nebun.

Ca un spin care vine în mâna unui om beat, așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor.

Ca un arcaș care rănește pe toată lumea, așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniți.

Cum^* se întoarce câinele la ce a vărsat, așa se întoarce nebunul^** la nebunia lui.

Dacă vezi^* un om care se crede înțelept, poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.

Leneșul^* zice: „Afară este un leu, pe ulițe este un leu!”

Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei, așa se învârtește leneșul^* în patul lui.

Leneșul își vâră mâna în blid și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură.

Leneșul se crede mai înțelept decât șapte oameni care răspund cu judecată.

Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește este ca unul care apucă un câine de urechi.

Ca nebunul care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare,

așa este omul care înșală pe aproapele său și apoi zice: „Am^* vrut doar să glumesc!”

Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu^* mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.

După cum^* cărbunele face jăratic și lemnul, foc, tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.

Cuvintele^* clevetitorului sunt ca niște prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor.

Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.

Cel ce urăște se preface cu buzele lui și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.

Când^* îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima lui.

Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.

Cine^* sapă groapa altuia cade el în ea și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.

Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea și gura lingușitoare pregătește pieirea.