Cel rău^* fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăznește ca un leu tânăr.

Când este răscoală într-o țară, sunt mulți capi, dar cu un om priceput și încercat, domnia dăinuiește.

Un om^* sărac care apasă pe cei obijduiți este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.

Cei ce^* părăsesc legea laudă pe cel rău, dar^** cei ce păzesc legea se mânie pe el.

Oamenii^* dedați la rău nu înțeleg ce este drept, dar cei ce^** caută pe Domnul înțeleg totul.

Mai^* mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui decât bogatul care umblă pe căi sucite.

Cel ce^* păzește legea este un fiu priceput, dar cel ce^** umblă cu cei desfrânați face rușine tatălui său.

Cine^* își înmulțește avuțiile prin dobândă și camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci.

Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar^* și rugăciunea lui este o scârbă.

Cine^* rătăcește pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar^** oamenii fără prihană moștenesc fericirea.

Omul bogat se crede înțelept, dar săracul care este priceput îl cercetează.

Când^* biruiesc cei neprihăniți, este o mare slavă, dar când se înalță cei răi, fiecare se ascunde.

Cine^* își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.

Ferice de omul care^* se teme necontenit, dar^** cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire.

Ca un leu^* care răcnește și ca un urs flămând, așa este^** cel rău care stăpânește peste un popor sărac.

Un voievod fără pricepere își înmulțește faptele de asuprire, dar cel ce urăște lăcomia își lungește zilele.

Un om^* al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.

Cine^* umblă în neprihănire găsește mântuirea, dar cine^** umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.

Cine^* își lucrează câmpul are belșug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belșug de sărăcie.

Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar^* cel ce vrea să se îmbogățească repede nu rămâne nepedepsit.

Nu este bine să^* cauți la fața oamenilor; chiar pentru^** o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.

Un om^* pizmaș se grăbește să se îmbogățească, și nu știe că lipsa va veni peste el.

Cine^* mustră pe alții găsește mai multă bunăvoință pe urmă decât cel cu limba lingușitoare.

Cine fură pe tatăl său și pe mama sa și zice că nu este un păcat este tovarăș^* cu nimicitorul.

Cel lacom^* stârnește certuri, dar^** cel ce se încrede în Domnul este săturat din belșug.

Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înțelepciune va fi mântuit.

Cine^* dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.

Când^* se înalță cei răi, fiecare^** se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulțesc.