Cel rău^* fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr.

Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte.

Un om^* sărac care apasă pe cei obijduiţi este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine.

Cei ce^* părăsesc legea laudă pe cel rău, dar^** cei ce păzesc legea se mânie pe el.

Oamenii^* dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce^** caută pe Domnul înţeleg totul.

Mai^* mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui decât bogatul care umblă pe căi sucite.

Cel ce^* păzeşte legea este un fiu priceput, dar cel ce^** umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.

Cine^* îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci.

Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar^* şi rugăciunea lui este o scârbă.

Cine^* rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar^** oamenii fără prihană moştenesc fericirea.

Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează.

Când^* biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde.

Cine^* îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.

Ferice de omul care^* se teme necontenit, dar^** cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.

Ca un leu^* care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este^** cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac.

Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele.

Un om^* al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.

Cine^* umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine^** umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă.

Cine^* îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.

Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar^* cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.

Nu este bine să^* cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru^** o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat.

Un om^* pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el.

Cine^* mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă decât cel cu limba linguşitoare.

Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat este tovarăş^* cu nimicitorul.

Cel lacom^* stârneşte certuri, dar^** cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.

Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit.

Cine^* dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme.

Când^* se înalţă cei răi, fiecare^** se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc.