Nu strigă înțelepciunea^* și nu-și înalță priceperea glasul?

Ea se așază sus, pe înălțimi, afară pe drum, la răspântii,

și strigă lângă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților:

„Oamenilor, către voi strig și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

Învățați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă, nebunilor!

Ascultați, căci am lucruri^* mari de spus și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept!

Căci gura mea vestește adevărul și buzele mele urăsc minciuna!

Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.

Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința.

Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul și mai degrabă știința decât aurul scump.

Căci^* înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea.

Eu, înțelepciunea, am ca locuință mintea și pot născoci cele mai chibzuite planuri.

Frica^* de Domnul este urârea răului; trufia și mândria^**, purtarea rea și gura^† mincinoasă – iată ce urăsc eu.

De la mine vin sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea^* este puterea.

Prin^* mine împărățesc împărații și dau voievozii porunci drepte.

Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii, toți judecătorii pământului.

Eu^* iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei^** ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.

Cu mine sunt bogăția^* și slava, avuțiile trainice și dreptatea.

Rodul^* meu este mai bun decât aurul cel mai curat și venitul meu întrece argintul cel mai ales.

Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.

Domnul^* m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

Eu am fost așezată din^* veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.

Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

am fost născută înainte^* de întărirea munților, înainte de a fi dealurile,

când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului,

când a pironit norii sus și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului,

când^* a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile^** pământului,

eu eram^* meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea^** Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,

jucând pe rotocolul pământului Său și găsindu-mi plăcerea^* în fiii oamenilor.

Și acum, fiilor, ascultați-mă, căci ferice^* de cei ce păzesc căile mele!

Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu!

Ferice^* de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele!

Căci cel ce mă găsește, găsește viața și capătă bunăvoința^* Domnului.

Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă^* sufletul său; toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”