Nu strigă înţelepciunea^* şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

Ea se aşază sus, pe înălţimi, afară pe drum, la răspântii,

şi strigă lângă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

„Oamenilor, către voi strig şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor!

Ascultaţi, căci am lucruri^* mari de spus şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept!

Căci gura mea vesteşte adevărul şi buzele mele urăsc minciuna!

Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele.

Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.

Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul şi mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.

Căci^* înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

Eu, înţelepciunea, am ca locuinţă mintea şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

Frica^* de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria^**, purtarea rea şi gura^† mincinoasă – iată ce urăsc eu.

De la mine vin sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea^* este puterea.

Prin^* mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci drepte.

Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii, toţi judecătorii pământului.

Eu^* iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei^** ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.

Cu mine sunt bogăţia^* şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

Rodul^* meu este mai bun decât aurul cel mai curat şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

Domnul^* m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

Eu am fost aşezată din^* veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.

Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

am fost născută înainte^* de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

când nu erau încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.

Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,

când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,

când^* a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile^** pământului,

eu eram^* meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea^** Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,

jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea^* în fiii oamenilor.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice^* de cei ce păzesc căile mele!

Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu!

Ferice^* de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porţile mele şi păzeşte pragul uşii mele!

Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa^* Domnului.

Dar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă^* sufletul său; toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea.”