Înţelepciunea şi-a zidit^* casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi,

şi-a înjunghiat^* vitele, şi-a amestecat^** vinul, şi-a pus masa,

şi-a trimis^* slujnicele şi^** strigă de pe^† vârful înălţimilor cetăţii:

„Cine^* este prost să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:

„Veniţi^* de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!

Lăsaţi prostia şi veţi trăi şi umblaţi pe calea priceperii!”

Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.

Nu^* mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră^** pe cel înţelept, şi el te va iubi!

Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi^* va învăţa şi mai mult!

Începutul^* înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.

Prin^* mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

Dacă^* eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.

Nebunia este o femeie^* gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.

Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile^* cetăţii,

ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:

„Cine^* este prost să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:

„Apele furate sunt dulci^* şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

El nu ştie că acolo sunt morţii^* şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.