Înțelepciunea și-a zidit^* casa, și-a tăiat cei șapte stâlpi,

și-a înjunghiat^* vitele, și-a amestecat^** vinul, și-a pus masa,

și-a trimis^* slujnicele și^** strigă de pe^† vârful înălțimilor cetății:

„Cine^* este prost să vină încoace!” Celor lipsiți de pricepere le zice:

„Veniți^* de mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care l-am amestecat!

Lăsați prostia și veți trăi și umblați pe calea priceperii!”

Cel ce mustră pe un batjocoritor își trage dispreț și cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocara.

Nu^* mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră^** pe cel înțelept, și el te va iubi!

Dă înțeleptului, și se va face și mai înțelept; învață pe cel neprihănit, și^* va învăța și mai mult!

Începutul^* înțelepciunii este frica de Domnul și știința sfinților este priceperea.

Prin^* mine ți se vor înmulți zilele și ți se vor mări anii vieții tale.

Dacă^* ești înțelept, pentru tine ești înțelept; dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.

Nebunia este o femeie^* gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic.

Ea șade totuși la ușa casei sale, pe un scaun, pe înălțimile^* cetății,

ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:

„Cine^* este prost să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:

„Apele furate sunt dulci^* și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”

El nu știe că acolo sunt morții^* și că oaspeții ei sunt în văile Locuinței morților.