Pentru ce stai așa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți și ei cad^* jertfă curselor urzite de el.

Căci cel rău se fălește^* cu pofta lui, iar răpitorul^** batjocorește și nesocotește pe Domnul.

Cel rău zice cu trufie: „Nu^* pedepsește Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile^** lui.

Treburile îi merg bine în orice vreme; judecățile^* Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, și suflă cu dispreț^** împotriva tuturor potrivnicilor lui.

El zice^* în inima lui: „Nu mă clatin, în veci^** sunt scutit de nenorocire!”

Gura^* îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri și sub limbă^** are răutate și fărădelege^†.

Stă la pândă lângă sate și ucide pe cel nevinovat în locuri^* dosnice; ochii lui pândesc^** pe cel nenorocit.

Stă^* la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde și-l trage în lațul lui;

se îndoaie, se pleacă și-i cad săracii în gheare!

El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Își ascunde^* Fața și în veac nu va vedea!”

Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică^* mâna! Nu uita pe cei nenorociți!

Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?

Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă^* cel nenorocit și Tu vii în ajutor orfanului^**.

Zdrobește^* brațul celui rău, pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

Domnul^* este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din țara Lui.

Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întărești^* inima, Îți pleci urechea spre ei,

ca să faci^* dreptate orfanului și celui asuprit și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.