Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

Cel rău, în mândria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi şi ei cad^* jertfă curselor urzite de el.

Căci cel rău se făleşte^* cu pofta lui, iar răpitorul^** batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.

Cel rău zice cu trufie: „Nu^* pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile^** lui.

Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile^* Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ^** împotriva tuturor potrivnicilor lui.

El zice^* în inima lui: „Nu mă clatin, în veci^** sunt scutit de nenorocire!”

Gura^* îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri şi sub limbă^** are răutate şi fărădelege^†.

Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri^* dosnice; ochii lui pândesc^** pe cel nenorocit.

Stă^* la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui;

se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare!

El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde^* Faţa şi în veac nu va vedea!”

Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică^* mâna! Nu uita pe cei nenorociţi!

Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?

Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mână pricina lor. În nădejdea Ta se lasă^* cel nenorocit şi Tu vii în ajutor orfanului^**.

Zdrobeşte^* braţul celui rău, pedepseşte-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

Domnul^* este Împărat în veci de veci; neamurile sunt nimicite din ţara Lui.

Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti^* inima, Îţi pleci urechea spre ei,

ca să faci^* dreptate orfanului şi celui asuprit şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.