„Lăudaţi^* pe Domnul, căci este bun^**, căci în veac ţine îndurarea Lui!”

Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe^* care i-a izbăvit El din^** mâna vrăjmaşului

şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.

Ei pribegeau prin pustie^*, umblau^** pe căi neumblate şi nu găseau nicio cetate unde să poată locui.

Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.

Atunci^*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

i-a călăuzit pe drumul^* cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.

O, de ar lăuda^* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Căci El a potolit^* setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.

Cei ce şedeau^* în întuneric şi în umbra morţii trăiau legaţi^** în ticăloşie şi în fiare,

pentru că se^* răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul^** Celui Preaînalt.

El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a^* ajutat.

Atunci^*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

I-a scos^* din întuneric şi din umbra morţii şi le-a rupt legăturile.

O, de ar lăuda^* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Căci El a sfărâmat^* porţi de aramă şi a rupt zăvoare de fier.

Nebunii, prin^* purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.

Sufletul^* lor se dezgustase de orice hrană şi erau lângă^** porţile morţii.

Atunci^*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;

a trimis^* Cuvântul Său şi i-a tămăduit^**, şi i-a^† scăpat de groapă.

O, de ar lăuda^* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Să-I^* aducă jertfe de mulţumire şi să^** vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.

Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,

aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

El a zis şi^* a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.

Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul^* le era pierdut în faţa primejdiei.

Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat şi zadarnică le era toată iscusinţa.

Atunci^*, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.

A oprit^* furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit.

Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit şi Domnul i-a dus în limanul dorit.

O, de ar lăuda^* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Să-L înalţe în^* adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor!

El preface^* râurile în pustiu şi izvoarele de apă, în pământ uscat,

ţara^* roditoare, în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.

Tot El preface^* pustiul în iaz şi pământul uscat, în izvoare de ape.

Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;

însămânţează ogoare, sădesc vii şi le culeg roadele.

El^* îi binecuvântează şi se^** înmulţesc nespus şi nu le împuţinează vitele.

Dacă sunt împuţinaţi^* şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,

El^* varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,

dar^* ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte^** familiile ca pe nişte turme.

Oamenii^* fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire^** îşi închide gura!

Cine^* este înţelept, să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.