109/150
Text:

Un psalm al lui David

1

Dumnezeul laudei mele, nu* tăcea!

2

Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,

3

mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără* temei.

4

Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici, dar eu alerg la rugăciune.

5

Ei* îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea.

6

Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău şi un pârâş* să stea la dreapta lui!

7

Când va fi judecat, să fie găsit vinovat şi rugăciunea* lui să treacă drept un păcat!

8

Puţine să-i fie zilele la număr şi slujba să i-o ia altul*!

9

Să-i rămână copiii orfani* şi nevastă-sa văduvă!

10

Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!

11

Cel ce l-a împrumutat* să-i pună mâna pe tot ce are şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!

12

Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!

13

Urmaşii lui să fie nimiciţi* şi să li se stingă numele** în neamul următor!

14

Nelegiuirea* părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului şi să nu se** şteargă păcatul mamei lui!

15

Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă* pomenirea de pe pământ,

16

pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită*!

17

Îi plăcea* blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!

18

Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde* ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!

19

De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere, de cingătoare cu care să fie totdeauna încins!

20

Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

21

Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!

22

Sunt nenorocit şi lipsit şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.

23

Pier ca* umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.

24

Mi-au slăbit genunchii* de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.

25

Am ajuns de ocara* lor; când mă privesc ei, dau din cap.

26

Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

27

Şi* să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

28

Măcar că ei blestemă*, Tu binecuvântează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul** Tău se va bucura.

29

Potrivnicii* mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!

30

Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl* voi mări în mijlocul mulţimii,

31

căci El* stă la dreapta săracului ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.

Capitol 109 din 150
Folosește săgețile ← → pentru navigare