Un psalm al lui David
Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă* de oamenii asupritori,
care cugetă lucruri rele în inima lor şi sunt totdeauna* gata să aţâţe războiul!
Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă*.
Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca* să nu se fălească!
Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă* nelegiuirea buzelor lor!
Cărbuni* aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ şi pe omul asupritor nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
Ştiu că Domnul face* dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiţi.
Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.