Un psalm al lui David
Doamne, eu Te chem; vino degrabă* la mine! Ia aminte la glasul meu când Te chem!
Ca* tămâia să fie rugăciunea** mea înaintea Ta şi ca† jertfa de seară să fie ridicarea†† mâinilor mele!
Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!
Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, şi* să nu mănânc din ospeţele lor!
Lovească-mă cel* neprihănit, căci lovirea lui îmi este bine-venită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu! Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.
Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la* gura mormântului.
De aceea, către Tine, Doamne Dumnezeule, îmi îndrept* ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
Păzeşte-mă de* cursa pe care mi-o întind ei şi de piedicile celor ce fac răul!