Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

Îmi vărs^* necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.

Când^* îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe^** drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

Aruncă-Ţi^* ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni^** nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.

Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu^* eşti scăparea mea, partea^** mea de moştenire pe^† pământul celor vii.”

Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit^* de tot! Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!

Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare^* când^** îmi vei face bine.