Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci^* în Tine mă încred!

Eu zic Domnului: „Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura^* mea fericire!”

Sfinţii care sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea.

Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele^* lor pe buzele mele.

Domnul^* este partea mea de moştenire şi paharul^** meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată.

Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima^*.

Am necurmat pe Domnul înaintea^* ochilor mei. Când este El la dreapta mea^**, nu mă clatin^†.

De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte^* şi trupul mi se odihneşte în linişte.

Căci^* nu vei lăsa sufletul^** meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.

Îmi vei arăta cărarea vieţii^*; înaintea^** Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice, în dreapta^† Ta.