Pentru ce se întărâtă^* neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?

Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său^*, zicând:

„Să le rupem^* legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!”

Cel ce^* şade în ceruri râde^**, Domnul Îşi bate joc de ei.

Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând:

„Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele^* Meu cel sfânt.”

„Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul. „Domnul Mi-a zis: ‘Tu^* eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

Cere-Mi^* şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire!

Tu^* le vei zdrobi cu un toiag de fier şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’”

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului!

Slujiţi^* Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând^**.

Daţi cinste^* Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia^** Lui este gata să se aprindă! Ferice^† de toţi câţi se încred în El!