Domnul este Păstorul^* meu: nu voi duce lipsă de nimic^**.

El mă paşte în^* păşuni verzi şi mă duce la^** ape de odihnă;

îmi înviorează sufletul şi mă^* povăţuieşte pe cărări drepte din pricina Numelui Său.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei^* morţii, nu mă tem de^** niciun rău, căci^† Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

Tu^* îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn^** şi paharul meu este plin de dă peste el.

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.