Doamne, în Tine^* mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă, în^** dreptatea Ta!

Pleacă-Ți^* urechea spre mine, grăbește de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!

Căci^* Tu ești Stânca mea, Cetățuia mea și, pentru^** Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.

Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii, căci Tu ești Ocrotitorul meu!

În mâinile^* Tale îmi încredințez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!

Eu urăsc pe cei ce^* se lipesc de idoli deșerți și mă încred în Domnul.

Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloșia mea, știi^* neliniștea sufletului meu

și nu mă vei da^* în mâinile vrăjmașului, ci îmi vei pune picioarele^** la loc larg!

Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: fața, sufletul și trupul mi s-au topit^* de întristare;

mi se sfârșește viața în durere și anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele^*!

Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns^* de ocară, de mare ocară, pentru vecinii^** mei și de groază pentru prietenii mei; cei ce^† mă văd pe uliță fug de mine.

Sunt uitat de^* inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.

Aud^* vorbele rele ale multora, văd spaima^** care domnește împrejur, când se sfătuiesc^† ei împreună împotriva mea și uneltesc să-mi ia viața.

Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”

Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!

Fă^* să lumineze Fața Ta peste robul Tău, scapă-mă prin îndurarea Ta!

Doamne, să nu^* rămân de rușine când Te chem, ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muți^** în Locuința morților!

Să amuțească^* buzele mincinoase, care vorbesc^** cu îndrăzneală, cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!

O, cât^* de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!

Tu^* îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc, îi^** ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.

Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în^* chip minunat îndurarea față de mine: parc-aș fi fost într-o^** cetate întărită!

În^* pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit^** dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele când am strigat spre Tine.

Iubiți^* dar pe Domnul, toți cei iubiți de El, căci Domnul păzește pe cei credincioși și pedepsește aspru pe cei mândri!

Fiți tari^* și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!