Doamne, în Tine^* mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în^** dreptatea Ta!

Pleacă-Ţi^* urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

Căci^* Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea şi, pentru^** Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii, căci Tu eşti Ocrotitorul meu!

În mâinile^* Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!

Eu urăsc pe cei ce^* se lipesc de idoli deşerţi şi mă încred în Domnul.

Fă-mă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii^* neliniştea sufletului meu

şi nu mă vei da^* în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele^** la loc larg!

Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit^* de întristare;

mi se sfârşeşte viaţa în durere şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele^*!

Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns^* de ocară, de mare ocară, pentru vecinii^** mei şi de groază pentru prietenii mei; cei ce^† mă văd pe uliţă fug de mine.

Sunt uitat de^* inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat.

Aud^* vorbele rele ale multora, văd spaima^** care domneşte împrejur, când se sfătuiesc^† ei împreună împotriva mea şi uneltesc să-mi ia viaţa.

Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meu!”

Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!

Fă^* să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă prin îndurarea Ta!

Doamne, să nu^* rămân de ruşine când Te chem, ci să rămână de ruşine cei răi şi ei să se coboare muţi^** în Locuinţa morţilor!

Să amuţească^* buzele mincinoase, care vorbesc^** cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit!

O, cât^* de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!

Tu^* îi ascunzi la adăpostul Feţei Tale de cei ce-i prigonesc, îi^** ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.

Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în^* chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o^** cetate întărită!

În^* pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit^** dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele când am strigat spre Tine.

Iubiţi^* dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El, căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi şi pedepseşte aspru pe cei mândri!

Fiţi tari^* şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!