Ferice de cel cu fărădelegea iertată^* şi de cel cu păcatul acoperit!

Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă^* Domnul nelegiuirea şi în^** duhul căruia nu este viclenie!

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,

căci zi şi noapte mâna^* Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.

Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi^* Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

De^* aceea orice om evlavios să se roage^** Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.

Tu^* eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări^** de izbăvire.

„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Nu^* fiţi ca un cal sau ca un catâr fără^** pricepere, pe care-l struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-l legi ca să nu se apropie de tine!

De multe^* dureri are parte cel rău, dar cel ce^** se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă^* în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!