Apără-mă^* Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă^** Tu cu cei ce se luptă cu mine!

Ia^* pavăza și scutul și scoală-Te să-mi ajuți!

Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta”!

Rușinați^* și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi^** și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea!

Să fie^* ca pleava luată de vânt și să-i gonească îngerul Domnului!

Drumul să le fie întunecos^* și alunecos și să-i urmărească îngerul Domnului!

Căci mi-au întins^* lațul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viața;

să-i ajungă^* prăpădul pe neașteptate, să fie prinși în lațul^** pe care l-au întins, să cadă în el și să piară!

Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se^* va veseli de mântuirea Lui.

Toate^* oasele mele vor zice: „Doamne, cine^** poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?”

Niște martori^* mincinoși se ridică și mă întreabă de ceea ce nu știu.

Îmi întorc^* rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

Și eu, când^* erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post și mă rugam^** cu capul plecat la sân.

Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.

Dar când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng; se strâng fără știrea mea^*, ca să mă batjocorească, și mă sfâșie^** neîncetat.

Scrâșnesc^* din dinți împotriva mea împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare.

Doamne, până când Te vei uita^* la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viața^** din ghearele acestor pui de lei!

Și eu Te voi lăuda^* în adunarea cea mare și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

Să^* nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași, nici să^** nu-și facă semne cu ochiul cei ce^† mă urăsc fără temei!

Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.

Își deschid^* gura larg împotriva mea și zic: „Ha^**! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!”

Doamne, Tu vezi^*: nu^** tăcea! Nu Te depărta^† de mine, Doamne!

Trezește-Te și scoală-Te^* să-mi faci dreptate! Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina!

Judecă-mă^* după^** dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să^† nu se bucure ei de mine!

Să^* nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică: „L-am înghițit^**!”

Ci să fie rușinați^* și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace^** cu rușine și ocară cei ce se ridică^† împotriva mea!

Să^* se bucure și să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea și să zică^** neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care^† vrea pacea robului Său!”

Și atunci limba^* mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.