Apără-mă^* Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă^** Tu cu cei ce se luptă cu mine!

Ia^* pavăza şi scutul şi scoală-Te să-mi ajuţi!

Învârte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta”!

Ruşinaţi^* şi înfruntaţi să fie cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi^** şi să roşească cei ce-mi gândesc pieirea!

Să fie^* ca pleava luată de vânt şi să-i gonească îngerul Domnului!

Drumul să le fie întunecos^* şi alunecos şi să-i urmărească îngerul Domnului!

Căci mi-au întins^* laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat-o fără temei, ca să-mi ia viaţa;

să-i ajungă^* prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul^** pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!

Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se^* va veseli de mântuirea Lui.

Toate^* oasele mele vor zice: „Doamne, cine^** poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce-l jefuieşte?”

Nişte martori^* mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

Îmi întorc^* rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.

Şi eu, când^* erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post şi mă rugam^** cu capul plecat la sân.

Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.

Dar când mă clatin eu, ei se bucură şi se strâng; se strâng fără ştirea mea^*, ca să mă batjocorească, şi mă sfâşie^** neîncetat.

Scrâşnesc^* din dinţi împotriva mea împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.

Doamne, până când Te vei uita^* la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa^** din ghearele acestor pui de lei!

Şi eu Te voi lăuda^* în adunarea cea mare şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.

Să^* nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, nici să^** nu-şi facă semne cu ochiul cei ce^† mă urăsc fără temei!

Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

Îşi deschid^* gura larg împotriva mea şi zic: „Ha^**! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!”

Doamne, Tu vezi^*: nu^** tăcea! Nu Te depărta^† de mine, Doamne!

Trezeşte-Te şi scoală-Te^* să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!

Judecă-mă^* după^** dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să^† nu se bucure ei de mine!

Să^* nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică: „L-am înghiţit^**!”

Ci să fie ruşinaţi^* şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace^** cu ruşine şi ocară cei ce se ridică^† împotriva mea!

Să^* se bucure şi să se veselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea şi să zică^** neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care^† vrea pacea robului Său!”

Şi atunci limba^* mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.