Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu^* este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”

Căci se măgulește^* singur în ochii lui, ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.

Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare^*; nu mai vrea^** să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.

În așternutul lui se gândește la răutate^*, stă pe^** o cale care nu este bună și nu urăște răul.

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până^* la ceruri și credincioșia Ta, până la nori.

Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecățile^* Tale sunt ca adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni^** și pe dobitoace!

Cât^* de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc^** fiii oamenilor adăpost.

Se^* satură de belșugul Casei Tale și-i adăpi din șuvoiul^** desfătărilor^† Tale.

Căci^* la Tine este izvorul vieții; prin^** lumina Ta vedem lumina.

Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste^* cei ce Te cunosc și dreptatea peste cei cu inima neprihănită^**!

Să nu m-ajungă piciorul celui mândru și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi!

Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă; sunt răsturnați și^* nu pot să se mai scoale.