Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu^* este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”

Căci se măguleşte^* singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.

Cuvintele gurii lui sunt mincinoase şi înşelătoare^*; nu mai vrea^** să lucreze cu înţelepciune şi să facă binele.

În aşternutul lui se gândeşte la răutate^*, stă pe^** o cale care nu este bună şi nu urăşte răul.

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până^* la ceruri şi credincioşia Ta, până la nori.

Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu şi judecăţile^* Tale sunt ca adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni^** şi pe dobitoace!

Cât^* de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc^** fiii oamenilor adăpost.

Se^* satură de belşugul Casei Tale şi-i adăpi din şuvoiul^** desfătărilor^† Tale.

Căci^* la Tine este izvorul vieţii; prin^** lumina Ta vedem lumina.

Întinde-Ţi şi mai departe bunătatea peste^* cei ce Te cunosc şi dreptatea peste cei cu inima neprihănită^**!

Să nu m-ajungă piciorul celui mândru şi să nu mă pună pe fugă mâna celor răi!

Cei ce fac fărădelegea au şi început să cadă; sunt răsturnaţi şi^* nu pot să se mai scoale.