Doamne^*, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă pedepsi în urgia Ta!

Căci săgeţile^* Tale s-au înfipt în mine şi mâna^** Ta apasă asupra mea.

N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio^* vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.

Căci fărădelegile^* mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt^** prea grele pentru mine.

Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele.

Sunt gârbovit, peste măsură de istovit^*. Toată ziua umblu^** plin de întristare.

Căci o durere arzătoare^* îmi mistuie măruntaiele şi n-a mai rămas nimic^** sănătos în carnea mea.

Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem^*.

Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.

Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte şi lumina^* ochilor mei nu mai este cu mine.

Prietenii^* şi cunoscuţii mei se depărtează^** de rana mea şi rudele mele stau^† deoparte.

Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele^*, cei ce-mi caută nenorocirea spun^** răutăţi şi toată ziua urzesc^† la înşelătorii.

Iar eu^* sunt ca un surd: n-aud; sunt^** ca un mut, care nu deschide gura.

Sunt ca un om care n-aude şi în gura căruia nu este niciun răspuns.

Doamne, în Tine nădăjduiesc^*; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!

Căci zic: „Nu îngădui să^* se bucure vrăjmaşii mei de mine şi să se fudulească^** împotriva mea, când mi se clatină piciorul^†!”

Căci sunt aproape să cad şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.

Îmi mărturisesc^* fărădelegea, mă doare^** de păcatul meu.

Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere; cei ce mă urăsc fără^* temei sunt mulţi la număr.

Ei îmi întorc^* rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că^** eu urmăresc binele.

Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu^* Te depărta de mine!

Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea^* mea!