Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

Sufletul^* meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel^** viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Cu lacrimi^* mă hrănesc zi și noapte, când mi se zice fără încetare^**: „Unde este Dumnezeul tău?”

Mi-aduc aminte și-mi vărs^* tot focul inimii în mine când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulțime și cum înaintam^** în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și mulțumire ale unei mulțimi în sărbătoare.

Pentru ce^* te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește^** în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.

Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea la Tine mă gândesc din țara Iordanului, din Hermon și din muntele Mițear.

Un val^* cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate^** talazurile și valurile Tale trec peste mine.

Ziua, Domnul îmi dădea^* îndurarea Lui, iar noaptea^**, cântam laudele Lui și înălțam o rugăciune Dumnezeului vieții mele.

De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiți? Pentru ce^* trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului?”

Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmașii mei și-mi zic neîncetat^*: „Unde este Dumnezeul tău?”

Pentru ce^* te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.