Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

Sufletul^* meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel^** viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Cu lacrimi^* mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare^**: „Unde este Dumnezeul tău?”

Mi-aduc aminte şi-mi vărs^* tot focul inimii în mine când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime şi cum înaintam^** în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire ale unei mulţimi în sărbătoare.

Pentru ce^* te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte^** în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.

Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule, de aceea la Tine mă gândesc din ţara Iordanului, din Hermon şi din muntele Miţear.

Un val^* cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale; toate^** talazurile şi valurile Tale trec peste mine.

Ziua, Domnul îmi dădea^* îndurarea Lui, iar noaptea^**, cântam laudele Lui şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.

De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiţi? Pentru ce^* trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmaşului?”

Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmaşii mei şi-mi zic neîncetat^*: „Unde este Dumnezeul tău?”

Pentru ce^* te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.