Un psalm al lui Asaf
El* strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:
Nu* voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.
Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.
Eu cunosc toate păsările de pe munţi şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.
Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci* a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.
Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor?
când* tu urăşti mustrările şi arunci** cuvintele Mele înapoia ta?
Dacă vezi un hoţ, te uneşti* cu el şi te însoţeşti cu** preacurvarii.
Dai drumul gurii la rău şi limba ta* urzeşte vicleşuguri.
Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.
Iată ce ai făcut, şi* Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit** că Eu sunt ca tine. Dar te† voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!