Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule^*? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.

Limba^* ta nu născoceşte decât răutate, ca^** un brici ascuţit, viclean ce eşti!

Tu iubeşti mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna^* decât adevărul.

Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă înşelătoare!

De aceea şi Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău şi te va dezrădăcina^* din pământul celor vii.

Cei^* fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme şi^** vor râde de el, zicând:

„Iată omul care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se^* încredea în bogăţiile lui cele mari şi se bizuia pe răutatea lui.”

Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca^* un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu în veci de veci.

Te voi lăuda totdeauna pentru că ai lucrat şi, în faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci^* este binevoitor.