Oare tăcând faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?

Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară puneţi în cumpănă^* silnicia mâinilor voastre.

Cei răi sunt stricaţi încă din^* pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.

Au o otravă^* ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide^** surde, care îşi astupă urechea,

care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.

Dumnezeule, zdrobeşte-le^* dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!

Să se risipească^* întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!

Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca^* stârpitura unei femei!

Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl^* va lua vârtejul.

Cel^* fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele^** în sângele celor răi.

Şi^* atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă^** pe pământ!”