Doamne^*, nu mă pedepsi cu mânia Ta și nu mă mustra cu urgia Ta!

Ai milă^* de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă^**, Doamne, căci îmi tremură oasele!

Sufletul mi-e îngrozit de tot. Și Tu, Doamne, până când^* vei zăbovi să Te înduri de mine?

Întoarce-Te, Doamne, izbăvește-mi sufletul! Mântuiește-mă, pentru îndurarea Ta!

Căci cel ce moare^* nu-și mai aduce aminte de Tine și cine Te va lăuda în Locuința morților?

Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc așternutul și-mi scald patul în lacrimi.

Mi s-a supt fața^* de întristare și a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

Depărtați-vă^* de la mine toți cei ce faceți răul, căci Domnul a auzit^** glasul plângerii mele!

Domnul îmi ascultă cererile și Domnul îmi primește rugăciunea!

Toți vrăjmașii mei vor fi acoperiți de rușine și cuprinși de spaimă; într-o clipă vor da înapoi, acoperiți de rușine.