Doamne^*, nu mă pedepsi cu mânia Ta şi nu mă mustra cu urgia Ta!

Ai milă^* de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă^**, Doamne, căci îmi tremură oasele!

Sufletul mi-e îngrozit de tot. Şi Tu, Doamne, până când^* vei zăbovi să Te înduri de mine?

Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mântuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!

Căci cel ce moare^* nu-şi mai aduce aminte de Tine şi cine Te va lăuda în Locuinţa morţilor?

Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul şi-mi scald patul în lacrimi.

Mi s-a supt faţa^* de întristare şi a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

Depărtaţi-vă^* de la mine toţi cei ce faceţi răul, căci Domnul a auzit^** glasul plângerii mele!

Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine şi cuprinşi de spaimă; într-o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.