Dumnezeule^*, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!

Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i^* spărturile, căci se clatină!

Ai făcut^* pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat^** cu un vin de amorţire.

Ai dat^* celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.

Pentru ca^* preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!

Dumnezeu a zis^* în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor, voi împărţi^** Sihemul^† şi voi măsura valea^†† Sucot.

Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase, Efraim^* este tăria capului Meu, iar Iuda^**, toiagul Meu de cârmuire.

Moab^* este ligheanul în care Mă spăl; peste^** Edom Îmi arunc încălţămintea; ţara filistenilor^† strigă de bucurie din pricina Mea!”

Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat^* şi nu^** mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?

Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic^*.

Cu Dumnezeu vom face^* isprăvi mari, şi El va zdrobi^** pe vrăjmaşii noştri.