Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!

Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!

Ei^* îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă^** vorbele lor amare ca nişte săgeţi,

ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat; trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.

Ei se^* îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic^**: „Cine ne va vedea?”

Pun la cale nelegiuiri şi zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!

Dar^* Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată-i loviţi.

Limba^* lor le-a pricinuit căderea, şi toţi cei ce-i văd clatină^** din cap.

Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică^*, şi mărturisesc^**: „Iată ce a făcut Dumnezeu” şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

Cel^* neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.