Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem!

Păzește-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți!

Ei^* își ascut limba ca o sabie, își aruncă^** vorbele lor amare ca niște săgeți,

ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat; trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică.

Ei se^* îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și zic^**: „Cine ne va vedea?”

Pun la cale nelegiuiri și zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia!

Dar^* Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată iată-i loviți.

Limba^* lor le-a pricinuit căderea, și toți cei ce-i văd clatină^** din cap.

Toți oamenii sunt cuprinși de frică^*, și mărturisesc^**: „Iată ce a făcut Dumnezeu” și recunosc că aceasta este lucrarea Lui!

Cel^* neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea; toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți.