69/150
Text:

Către mai-marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David

1

Scapă-mă, Dumnezeule, căci* îmi ameninţă apele viaţa.

2

Mă afund* în noroi şi nu mă pot ţine; am căzut în prăpastie şi dau apele peste mine.

3

Nu mai pot* strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc** ochii privind spre Dumnezeul meu.

4

Cei ce mă urăsc* fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.

5

Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.

6

Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!

7

Căci pentru Tine port eu ocara şi îmi acoperă faţa ruşinea.

8

Am ajuns* un străin pentru fraţii mei şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

9

Căci* râvna Casei Tale mă mănâncă şi** ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

10

Plâng şi* postesc, şi ei mă ocărăsc.

11

Mă îmbrac cu sac, şi* ei mă batjocoresc.

12

Cei ce stau la poartă vorbesc de mine şi* cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.

13

Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la* vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

14

Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să* fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie**!

15

Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă* groapa peste mine!

16

Ascultă-mă, Doamne, căci* bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi** privirile spre mine

17

şi nu-Ţi ascunde* faţa de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbeşte de m-ascultă!

18

Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

19

Tu ştii ce ocară*, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi potrivnicii mei sunt înaintea Ta.

20

Ocara îmi rupe inima şi sunt bolnav; aştept să-i fie cuiva milă* de mine, dar degeaba; aştept mângâietori**, şi nu găsesc niciunul.

21

Ei îmi pun fiere în mâncare şi, când* mi-e sete, îmi dau să beau oţet.

22

Să li se prefacă masa într-o cursă* şi liniştea într-un laţ!

23

Să li se întunece* ochii şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

24

Varsă-Ţi* mânia peste ei şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!

25

Pustie* să le rămână locuinţa şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

26

Căci ei* prigonesc pe** cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

27

Adaugă* alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi** să n-aibă parte de îndurarea Ta!

28

Să fie şterşi* din cartea vieţii şi** să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

29

Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

30

Atunci voi lăuda* Numele lui Dumnezeu prin cântări şi prin laude Îl voi preamări.

31

Lucrul acesta este mai* plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite!

32

Nenorociţii* văd lucrul acesta şi se bucură; voi, care căutaţi pe Dumnezeu, veselă** să vă fie inima!

33

Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii* Lui de război.

34

Să-L laude* cerurile şi pământul, mările şi** tot ce mişună în ele!

35

Căci* Dumnezeu va mântui Sionul şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpânire;

36

sămânţa* robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.

Capitol 69 din 150
Folosește săgețile ← → pentru navigare