Către mai-marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii”. Un psalm al lui David
Scapă-mă, Dumnezeule, căci* îmi ameninţă apele viaţa.
Nu mai pot* strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc** ochii privind spre Dumnezeul meu.
Cei ce mă urăsc* fără temei sunt mai mulţi decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.
Să nu rămână de ruşine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
Căci pentru Tine port eu ocara şi îmi acoperă faţa ruşinea.
Căci* râvna Casei Tale mă mănâncă şi** ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
Plâng şi* postesc, şi ei mă ocărăsc.
Cei ce stau la poartă vorbesc de mine şi* cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să* fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie**!
Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul şi să nu se închidă* groapa peste mine!
Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
Ei îmi pun fiere în mâncare şi, când* mi-e sete, îmi dau să beau oţet.
Să li se prefacă masa într-o cursă* şi liniştea într-un laţ!
Să li se întunece* ochii şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
Varsă-Ţi* mânia peste ei şi să-i atingă urgia Ta aprinsă!
Pustie* să le rămână locuinţa şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
Căci ei* prigonesc pe** cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
Să fie şterşi* din cartea vieţii şi** să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
Lucrul acesta este mai* plăcut Domnului decât un viţel cu coarne şi copite!
Căci Domnul ascultă pe cei săraci şi nu nesocoteşte pe prinşii* Lui de război.
sămânţa* robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.