Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată!

Totuși era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii!

Căci^* mă uitam cu jind la cei nesocotiți când vedeam fericirea celor răi.

Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de grăsime.

N-au^* parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.

De aceea mândria le slujește ca salbă și asuprirea este haina care-i^* învelește.

Li se bulbucă ochii^* de grăsime și au mai mult decât le-ar dori inima.

Râd^* și vorbesc^** cu răutate de asuprire: vorbesc^† de sus,

își înalță gura^* până la ceruri și limba le cutreieră pământul.

De aceea aleargă lumea la ei, înghite^* apă din plin

și zice: „Ce^* ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”

Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți^* și își măresc bogățiile.

Degeaba^* dar mi-am curățit eu inima și mi-am^** spălat mâinile în nevinovăție,

căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit.

Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.

M-am^* gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,

până ce am^* intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta^** de la urmă a celor răi.

Da, Tu-i pui^* în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd.

Cum sunt nimiciți într-o clipă! Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.

Ca^* un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la^** deșteptarea Ta!

Când mi se^* amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie,

eram prost^* și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

mă vei călăuzi^* cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Pe^* cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

Carnea^* și inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea^** mea de moștenire.

Căci iată că cei ce^* se depărtează de Tine pier; Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși^**.

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii^* de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc^** toate lucrările Tale.