Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată!

Totuşi era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!

Căci^* mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi.

Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime.

N-au^* parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.

De aceea mândria le slujeşte ca salbă şi asuprirea este haina care-i^* înveleşte.

Li se bulbucă ochii^* de grăsime şi au mai mult decât le-ar dori inima.

Râd^* şi vorbesc^** cu răutate de asuprire: vorbesc^† de sus,

îşi înalţă gura^* până la ceruri şi limba le cutreieră pământul.

De aceea aleargă lumea la ei, înghite^* apă din plin

şi zice: „Ce^* ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”

Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi^* şi îşi măresc bogăţiile.

Degeaba^* dar mi-am curăţit eu inima şi mi-am^** spălat mâinile în nevinovăţie,

căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.

Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.

M-am^* gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,

până ce am^* intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta^** de la urmă a celor răi.

Da, Tu-i pui^* în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.

Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.

Ca^* un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la^** deşteptarea Ta!

Când mi se^* amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,

eram prost^* şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

mă vei călăuzi^* cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Pe^* cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

Carnea^* şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea^** mea de moştenire.

Căci iată că cei ce^* se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi^**.

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii^* de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc^** toate lucrările Tale.