74/150
Text:

O cântare a lui Asaf

1

Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi* pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii** pe turma păşunii Tale?

2

Adu-Ţi aminte de poporul Tău pe* care l-ai câştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie** a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

3

îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în Locaşul Tău cel Sfânt.

4

Potrivnicii Tăi au mugit* în mijlocul Templului Tău; şi-au pus** semnele lor drept semne.

5

Parcă erau nişte oameni care ridică toporul într-o pădure deasă:

6

în curând, au sfărâmat toate podoabele* săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

7

Au pus foc* Sfântului Tău Locaş; au dărâmat şi au pângărit** locuinţa Numelui Tău.

8

Ei ziceau* în inima lor: „Să-i prăpădim pe toţi!” Au ars toate locurile sfinte din ţară.

9

Semnele noastre nu le mai vedem; nu* mai este niciun proroc şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când…

10

Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

11

Pentru ce* Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!

12

Totuşi Dumnezeu* este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

13

Tu ai despărţit* marea cu puterea Ta, ai sfărâmat** capetele balaurilor din ape;

14

ai zdrobit capul leviatanului, l-ai dat să-l* mănânce fiarele** din pustie.

15

Ai făcut să ţâşnească* izvoare în pâraie, ai uscat** râuri care nu seacă.

16

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu* ai aşezat lumina şi soarele.

17

Tu ai statornicit* toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara** şi iarna.

18

Adu-Ţi* aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte şi un** popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

19

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei* Tale şi nu uita** pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

20

Ai* în vedere legământul! Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloguri de tâlhari.

21

Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

22

Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi* aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

23

Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Capitol 74 din 150
Folosește săgețile ← → pentru navigare