Ascultă^*, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!

Îmi deschid^* gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.

Ce^* am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,

nu^* vom ascunde de copiii lor, ci vom^** vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.

El^* a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi^** înveţe în ea copiii,

ca^* să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor,

pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui.

Să^* nu fie ca părinţii lor, un^** neam neascultător şi răzvrătit, un neam care^† n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!

Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,

pentru că n-au^* ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.

Au dat uitării^* lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.

Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni^* în ţara Egiptului, în^** câmpia Ţoan.

A despărţit^* marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând^** apele ca un zid.

I-a călăuzit^* ziua cu un nor şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.

A despicat^* stânci în pustie şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.

A făcut să ţâşnească izvoare din^* stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.

Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească^* împotriva Celui Preaînalt în pustie.

Au ispitit^* pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.

Au vorbit^* împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie?

Iată^* că El a lovit stânca de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?”

Domnul a auzit şi S-a^* mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,

pentru că n-au crezut^* în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.

El a poruncit norilor de sus şi^* a deschis porţile cerurilor:

a plouat^* peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.

Au mâncat cu toţii pâinea celor mari şi le-a trimis mâncare să se sature.

A pus^* să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.

A plouat peste ei carne ca pulberea şi păsări înaripate cât nisipul mării;

le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.

Ei^* au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.

Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea^* le era încă în gură,

când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari dintre ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.

Cu toate acestea, ei^* n-au încetat să păcătuiască şi^** n-au crezut în minunile Lui.

De^* aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic.

Când^* îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;

îşi aduceau aminte că Dumnezeu^* este Stânca lor şi că Dumnezeul Atotputernic este Izbăvitorul^** lor.

Dar Îl înşelau^* cu gura şi-L minţeau cu limba.

Inima^* nu le era tare faţă de El şi nu erau credincioşi legământului Său.

Totuşi^*, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte^** de multe ori mânia şi^† nu dă drumul întregii Lui urgii.

El Şi-a^* adus deci aminte că^** ei nu erau decât carne, o^† suflare care trece şi nu se mai întoarce.

De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! De câte ori L-au mâniat^* ei în pustietate!

Da, n-au încetat să ispitească^* pe Dumnezeu şi să întărâte^** pe Sfântul lui Israel.

Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,

de minunile pe care le-a^* făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.

Cum^* le-a prefăcut râurile în sânge şi n-au putut să bea din apele lor.

Cum a^* trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare care i-au mâncat şi^** broaşte care i-au nimicit.

Cum^* le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor, pradă lăcustelor.

Cum le-a^* prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.

Cum le-a lăsat^* vitele pradă grindinei şi turmele, pradă focului cerului.

El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.

Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei;

cum^* a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile^** lui Ham.

Cum a^* pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie.

Cum i-a dus^* fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar^** marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.

Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt^*, spre muntele acesta, pe^** care dreapta Lui l-a câştigat.

Cum a izgonit^* neamurile dinaintea lor, le-a^** împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

Dar^* ei au ispitit pe Dumnezeul Preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui,

ci s-au^* depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte, ca^** un arc înşelător,

L-au^* supărat prin înălţimile^** lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.

Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat şi a urgisit rău de tot pe Israel.

A^* părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni.

Şi-a^* dat slava pradă robiei şi măreţia Lui, în mâinile vrăjmaşului.

A^* dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.

Pe tinerii lui i-a ars focul şi fecioarele^* lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.

Preoţii^* săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele^** lui nu s-au bocit.

Atunci, Domnul S-a^* trezit, ca^** unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,

şi^* a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.

Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim,

ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe^* care-l iubeşte.

Şi-a^* zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.

A^* ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.

L-a luat dindărătul oilor^* care alăptau, ca să pască^** pe poporul Său Iacov şi pe moştenirea Sa Israel.

Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită^* şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.