Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea^* Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt^** și au^† prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.

Trupurile^* neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.

Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, și^* n-a fost nimeni să-i îngroape.

Am ajuns de^* ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.

Până^* când, Doamne, Te vei mânia fără încetare și va^** arde mânia Ta ca focul?

Varsă-Ți^* mânia peste neamurile care nu^** Te cunosc și peste împărățiile care nu cheamă^† Numele Tău!

Căci au mâncat pe Iacov și i-au pustiit locuința.

Nu-Ți^* mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale, căci suntem nenorociți^** de tot!

Ajută-ne^*, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăvește-ne și iartă-ne păcatele, pentru Numele^** Tău!

Pentru ce^* să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se știe înaintea ochilor noștri, printre neamuri, că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!

Să ajungă^* până la Tine gemetele prinșilor de război! Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

Întoarce vecinilor noștri de^* șapte ori în sânul lor batjocurile^** care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!

Și^* noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Te vom lăuda în veci și vom^** vesti din neam în neam laudele Tale.