Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea^* Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt^** şi au^† prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.

Trupurile^* neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.

Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi^* n-a fost nimeni să-i îngroape.

Am ajuns de^* ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.

Până^* când, Doamne, Te vei mânia fără încetare şi va^** arde mânia Ta ca focul?

Varsă-Ţi^* mânia peste neamurile care nu^** Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă^† Numele Tău!

Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.

Nu-Ţi^* mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale, căci suntem nenorociţi^** de tot!

Ajută-ne^*, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele^** Tău!

Pentru ce^* să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se ştie înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!

Să ajungă^* până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

Întoarce vecinilor noştri de^* şapte ori în sânul lor batjocurile^** care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

Şi^* noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci şi vom^** vesti din neam în neam laudele Tale.