O cântare. Un psalm al lui Asaf
Căci iată că vrăjmaşii* Tăi se frământă şi cei ce Te** urăsc înalţă capul.
„Veniţi”, zic ei, „să-i* nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”
Se strâng toţi cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:
corturile* lui Edom şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii,
Asiria se uneşte şi ea cu ei şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot.
care au fost nimiciţi la En-Dor şi au ajuns* un gunoi pentru îngrăşarea pământului.
Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb* şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor, ca lui Zebah** şi Ţalmuna!
Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuinţele lui Dumnezeu!”
Dumnezeule*, fă-i ca vârtejul de praf, ca** paiul luat de vânt,
ca focul care arde pădurea şi ca flacăra care aprinde* munţii!
Urmăreşte-i astfel cu* furtuna Ta şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
Acoperă-le* faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
Ca* să ştie că numai Tu, al cărui Nume** este Domnul, Tu eşti Cel Preaînalt† pe tot pământul.