O cântare. Un psalm al lui Asaf
Căci iată că vrăjmașii* Tăi se frământă și cei ce Te** urăsc înalță capul.
„Veniți”, zic ei, „să-i* nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!”
Se strâng toți cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta:
corturile* lui Edom și ismaeliții, Moabul și hagareniții,
Asiria se unește și ea cu ei și își împrumută brațul ei copiilor lui Lot.
care au fost nimiciți la En-Dor și au ajuns* un gunoi pentru îngrășarea pământului.
Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb* și Zeeb, și tuturor domnilor lor, ca lui Zebah** și Țalmuna!
Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuințele lui Dumnezeu!”
Dumnezeule*, fă-i ca vârtejul de praf, ca** paiul luat de vânt,
ca focul care arde pădurea și ca flacăra care aprinde* munții!
Urmărește-i astfel cu* furtuna Ta și bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
Acoperă-le* fața de rușine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
Să fie rușinați și îngroziți pe vecie, să le roșească obrazul de rușine și să piară!
Ca* să știe că numai Tu, al cărui Nume** este Domnul, Tu ești Cel Preaînalt† pe tot pământul.