Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al fiilor lui Core
Cât de plăcute* sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor!
Până și pasărea își găsește o casă acolo și rândunica, un cuib unde își pune puii… Ah, altarele Tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
Ferice* de cei ce locuiesc în Casa Ta, căci ei tot mai pot să Te laude!
Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea!
Când străbat aceștia Valea Plângerii*, o prefac într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
Ei merg din* putere în putere și se** înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
Doamne, Dumnezeul oștirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov!
Căci mai mult face o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu decât să locuiesc în corturile răutății!
Căci Domnul Dumnezeu este un soare* și un scut**, Domnul dă îndurare și slavă și nu lipsește de niciun† bine pe cei ce duc o viață fără prihană.