92/150
Text:

O cântare pentru ziua Sabatului

1

Frumos* este să lăudăm pe Domnul și să mărim Numele Tău, Preaînalte,

2

să vestim* dimineața bunătatea Ta și noaptea credincioșia Ta,

3

cu* instrumentul cu zece coarde și cu alăuta, în sunetele harpei.

4

Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne, și eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.

5

Cât* de mari sunt lucrările Tale, Doamne, și cât de adânci** sunt gândurile Tale!

6

Omul* prost nu cunoaște lucrul acesta și cel nebun nu ia seama la el.

7

Dacă cei* răi înverzesc ca iarba și dacă toți cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciți pe vecie.

8

Dar* Tu, Doamne, ești înălțat în veci de veci!

9

Căci iată, Doamne, vrăjmașii Tăi, iată, vrăjmașii Tăi pier: toți cei ce fac răul sunt risipiți*.

10

Dar mie Tu-mi dai puterea* bivolului și m-ai stropit cu** untdelemn proaspăt.

11

Ochiul* meu își vede împlinită dorința față de vrăjmașii mei și urechea mea aude împlinirea dorinței mele față de potrivnicii mei cei răi.

12

Cel fără prihană înverzește ca* finicul și crește ca cedrul din Liban.

13

Cei sădiți în Casa Domnului înverzesc în* curțile Dumnezeului nostru.

14

Ei aduc roade și la bătrânețe; sunt plini de suc și verzi,

15

ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca* mea, în care nu** este nelegiuire.

Capitol 92 din 150
Folosește săgețile ← → pentru navigare