92/150
Text:

O cântare pentru ziua Sabatului

1

Frumos* este să lăudăm pe Domnul şi să mărim Numele Tău, Preaînalte,

2

să vestim* dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta,

3

cu* instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele harpei.

4

Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne, şi eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.

5

Cât* de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci** sunt gândurile Tale!

6

Omul* prost nu cunoaşte lucrul acesta şi cel nebun nu ia seama la el.

7

Dacă cei* răi înverzesc ca iarba şi dacă toţi cei ce fac răul înfloresc, este numai ca să fie nimiciţi pe vecie.

8

Dar* Tu, Doamne, eşti înălţat în veci de veci!

9

Căci iată, Doamne, vrăjmaşii Tăi, iată, vrăjmaşii Tăi pier: toţi cei ce fac răul sunt risipiţi*.

10

Dar mie Tu-mi dai puterea* bivolului şi m-ai stropit cu** untdelemn proaspăt.

11

Ochiul* meu îşi vede împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei şi urechea mea aude împlinirea dorinţei mele faţă de potrivnicii mei cei răi.

12

Cel fără prihană înverzeşte ca* finicul şi creşte ca cedrul din Liban.

13

Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în* curţile Dumnezeului nostru.

14

Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi,

15

ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca* mea, în care nu** este nelegiuire.

Capitol 92 din 150
Folosește săgețile ← → pentru navigare