Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat^* să fie apostol, pus deoparte^** ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

pe care o^* făgăduise mai înainte prin^** prorocii Săi în Sfintele Scripturi.

Ea priveşte pe Fiul Său, născut^* din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,

iar în ce priveşte^* duhul^** sfinţeniei, dovedit cu putere^† că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,

prin care am^* primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru^** Numele Lui, la ascultarea^† credinţei pe toate neamurile,

între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.

Deci, vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi^* să fiţi sfinţi: Har^** şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Mai întâi mulţumesc^* Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa^** voastră este vestită în toată lumea.

Dumnezeu^*, căruia Îi slujesc^** în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat^† în rugăciunile mele

şi cer totdeauna^* ca, prin voia^** lui Dumnezeu, să am, în sfârşit, fericirea să vin la voi.

Căci doresc să vă văd, ca să^* vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră

sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa^* pe care o avem împreună, şi voi, şi eu.

Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că de^* multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod^** printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar^† am fost împiedicat până acum.

Eu^* sunt dator şi grecilor, şi barbarilor, şi celor învăţaţi, şi celor neînvăţaţi.

Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.

Căci^* mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă^** ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a^† iudeului, apoi a grecului;

deoarece în^* ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit^** va trăi prin credinţă.”

Mânia^* lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşă adevărul în nelegiuirea lor.

Fiindcă^* ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu^**.

În adevăr, însuşirile nevăzute^* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi,

fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte^* şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

S-au^* fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit

şi au schimbat slava Dumnezeului^* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

De aceea^*, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că^** îşi necinstesc singuri^† trupurile,

căci au schimbat în minciună adevărul^* lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în^** locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi^* scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite^*.

Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

Şi, măcar că ştiu^* hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt^** vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni^† pe cei ce le fac.