Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat^* să fie apostol, pus deoparte^** ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

pe care o^* făgăduise mai înainte prin^** prorocii Săi în Sfintele Scripturi.

Ea privește pe Fiul Său, născut^* din sămânța lui David, în ce privește trupul,

iar în ce privește^* duhul^** sfințeniei, dovedit cu putere^† că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,

prin care am^* primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru^** Numele Lui, la ascultarea^† credinței pe toate neamurile,

între care sunteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Hristos.

Deci, vouă tuturor, care sunteți preaiubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați^* să fiți sfinți: Har^** și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

Mai întâi mulțumesc^* Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci credința^** voastră este vestită în toată lumea.

Dumnezeu^*, căruia Îi slujesc^** în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat^† în rugăciunile mele

și cer totdeauna^* ca, prin voia^** lui Dumnezeu, să am, în sfârșit, fericirea să vin la voi.

Căci doresc să vă văd, ca să^* vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră

sau, mai degrabă, ca să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credința^* pe care o avem împreună, și voi, și eu.

Nu vreau să nu știți, fraților, că de^* multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să culeg vreun rod^** printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar^† am fost împiedicat până acum.

Eu^* sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor învățați, și celor neînvățați.

Astfel, în ce mă privește pe mine, am o vie dorință să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.

Căci^* mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă^** ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a^† iudeului, apoi a grecului;

deoarece în^* ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit^** va trăi prin credință.”

Mânia^* lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor.

Fiindcă^* ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu^**.

În adevăr, însușirile nevăzute^* ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți,

fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte^* și inima lor fără pricepere s-a întunecat.

S-au^* fălit că sunt înțelepți și au înnebunit

și au schimbat slava Dumnezeului^* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare.

De aceea^*, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor, așa că^** își necinstesc singuri^† trupurile,

căci au schimbat în minciună adevărul^* lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în^** locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi^* scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite^*.

Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori,

bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți,

fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă.

Și, măcar că știu^* hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt^** vrednici de moarte, totuși ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni^† pe cei ce le fac.