Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți.

Le mărturisesc că^* ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere,

pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu^*, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși^** și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.

Căci Hristos^* este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.

În adevăr, Moise scrie că omul^* care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea.

Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să^* nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să coboare adică pe Hristos din cer.)

sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morți.)”

Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape^* de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi.

Dacă^* mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.

Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

după cum zice Scriptura: „Oricine^* crede în El nu va fi dat de rușine.”

În adevăr, nu^* este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același^** Domn, care^† este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă.

Fiindcă^* oricine va chema Numele^** Domnului va fi mântuit.

Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât^* de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

Dar nu^* toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne^**, cine a crezut propovăduirea noastră?”

Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin^* tot pământul și^** cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.

Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă^* voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam^** fără pricepere.”

Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost^* găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”

Pe când, despre Israel zice: „Toată^* ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.”