Fraţilor, dorinţa inimii mele, şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi.

Le mărturisesc că^* ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere,

pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu^*, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi^** şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.

Căci Hristos^* este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.

În adevăr, Moise scrie că omul^* care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea.

Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea pe care o dă credinţa: „Să^* nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să coboare adică pe Hristos din cer.)

sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)”

Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape^* de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.

Dacă^* mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

după cum zice Scriptura: „Oricine^* crede în El nu va fi dat de ruşine.”

În adevăr, nu^* este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi^** Domn, care^† este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.

Fiindcă^* oricine va chema Numele^** Domnului va fi mântuit.

Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât^* de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

Dar nu^* toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne^**, cine a crezut propovăduirea noastră?”

Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin^* tot pământul şi^** cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.

Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă^* voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam^** fără pricepere.”

Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost^* găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”

Pe când, despre Israel zice: „Toată^* ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.”