Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci și^* eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.

Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a^* cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:

„Doamne^*, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur și caută să-mi ia viața?”

Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am^* păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”

Tot așa^*, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri prin har.

Și dacă^* este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

Deci, ce urmează? Că Israel^* n-a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat, pe când ceilalți au fost împietriți,

după cum este scris: „Dumnezeu^* le-a dat un duh de adormire, ochi^** ca să nu vadă și urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

Și David zice: „Masa lor să^* li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire.

Să^* li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să le-o ții mereu gârbovită.”

Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin^* alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;

dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume și paguba lor a fost o bogăție pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?

V-o spun vouă, neamurilor: Întrucât sunt^* apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea

și caut ca, dacă este cu putință, să stârnesc gelozia celor din neamul meu și să^* mântuiesc pe unii din ei.

Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viață din morți?

Iar dacă cele dintâi roade^* sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.

Iar dacă unele^* din ramuri au fost tăiate și dacă tu^**, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului,

nu^* te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.

Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”

Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu^* te îngâmfa dar, ci teme-te^**!

Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.

Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă^* nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și^** tu.

Și chiar ei, dacă^* nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși.

Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți ei, care sunt ramuri firești în măslinul lor?

Fraților, pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți^*, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire^** care va ține până^† va intra numărul deplin al neamurilor.

Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni^* din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

Acesta^* va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele.”

În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți^* din pricina părinților lor.

Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută^*.

După cum voi odinioară^* n-ați ascultat de Dumnezeu și după cum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum,

tot așa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare.

Fiindcă Dumnezeu^* a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți.

O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât^* de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese^** sunt căile Lui!

Și în adevăr^*, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine^** a fost sfetnicul Lui?

Cine^* I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”

Din El^*, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui^** să fie slava în veci! Amin.