Cei tari să îngăduie pe cei slabi
Noi*, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile** celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine.
Fiecare* din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii** altora.
Şi tot ce a fost* scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
Dumnezeul* răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus,
pentru ca toţi împreună, cu* o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
Aşadar primiţi-vă* unii pe alţii, cum** v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
Hristos a întărit făgăduinţele
Hristos* a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să** întărească făgăduinţele date părinţilor
şi ca neamurile să slăvească* pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea** Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău.”
Este zis iarăşi: „Veseliţi-vă*, neamuri, împreună cu poporul Lui.”
Şi iarăşi: „Lăudaţi* pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele.”
Tot astfel, şi Isaia zice: „Din Iese va* ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, şi neamurile vor nădăjdui în El.”
Pavel despre slujba lui
În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt* încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini** şi de orice fel de cunoştinţă şi, astfel, sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.
Totuşi, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului* pe care mi l-a dat Dumnezeu,
ca să* fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă** bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.
Eu dar mă pot lăuda în* Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.
Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe* care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca** să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,
fie prin* puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.
Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca* să nu zidesc pe temelia pusă de altul,
după cum este scris: „Aceia cărora* nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.”
Planurile apostolului
Iată ce m-a* împiedicat de multe ori să vin la voi.
Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri şi* fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,
nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi* să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.
Acum, mă duc* la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.
Căci cei din Macedonia şi Ahaia au* avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim.
Negreşit, au avut bunătatea, dar era şi o datorie faţă de ei, pentru că, dacă* neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este** de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti.
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru* dragostea Duhului, să** vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia* lui Dumnezeu şi să** mă răcoresc† puţin în mijlocul vostru.
Dumnezeul* păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.