Ce vom zice dar? Să păcătuim^* mereu ca să se înmulţească harul?

Nicidecum! Noi, care am^* murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

Nu ştiţi că toţi câţi^* am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în^** moartea Lui?

Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi^* împreună cu El, pentru ca, după cum^** Hristos a înviat din morţi prin slava^† Tatălui, tot aşa^†† şi noi să trăim o viaţă nouă.

În adevăr, dacă^* ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Ştim bine că omul^* nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul^** păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,

căci cine^* a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

Acum, dacă^* am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,

întrucât ştim că Hristosul^* înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.

Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a^* murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte^** pentru Dumnezeu.

Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi^* faţă de păcat şi vii^** pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Deci^* păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele^* voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă^** pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Căci^* păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că^* nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.

Nu ştiţi că, dacă^* vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul^* învăţăturii pe care aţi primit-o.

Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi^* de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.

Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

Căci, atunci când eraţi robi^* ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

Şi ce^* roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul^** acestor lucruri este moartea.

Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi^* de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.

Fiindcă plata^* păcatului este moartea, dar darul^** fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.