Deschide-ți porțile*, Libanule, ca să-ți mănânce focul cedrii!
Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut și cei falnici sunt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost* dată jos!
Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit.
Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Paște oile* de tăiat!
Căci cei ce le cumpără le taie și nu* se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice**: ‘Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!’ Și păstorii lor nu le cruță.
Căci nu mai am milă de locuitorii țării”, zice Domnul, „ci, iată, dau pe oameni pe unii în mâinile altora și în mâinile împăratului lor; ei vor pustii țara și n-o vor izbăvi din mâinile lor.”
Am nimicit cu desăvârșire pe cei trei păstori într-o* lună: sufletul Meu nu-i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de Mine.
Mi-am luat toiagul Îndurare și l-am rupt, ca să rup legământul Meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele.
Eu le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!” Și Mi-au cântărit, ca plată*, treizeci de arginți.
Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă* olarului prețul acesta scump cu care M-au prețuit!” Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar.
Apoi Mi-am rupt al doilea toiag, Legământ, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel.
Domnul mi-a zis: „Ia* și uneltele unui păstor nebun!
Vai* de păstorul de nimic care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot și să i se stingă ochiul drept!”