Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat; şi iată că era un sul^* de carte care zbura.

El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi.”

Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul^* care este peste toată ţara, căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb vor fi nimiciţi cu desăvârşire de aici.”

„Îl trimit”, zice Domnul oştirilor, „ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb^* în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea şi s-o mistuie^** împreună cu lemnele şi pietrele ei.”

Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo!”

Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.”

Şi iată că se ridica un talant de plumb şi, în mijlocul efei, şedea o femeie.

El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.

Am ridicat ochii şi m-am uitat; şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.

Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?”

El mi-a răspuns: „Se duc să-i^* zidească o casă în ţara^** Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”