În anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, care este luna Chisleu.

Cei din Betel trimiseseră pe Șarețer și pe Reghem-Melec cu oamenii săi să se roage Domnului

și să întrebe^* pe preoții din Casa Domnului oștirilor și pe proroci: „Trebuie să plâng și în luna a^** cincea și să mă înfrânez, cum am făcut atâția ani?”

Atunci, cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel:

„Spune la tot poporul țării și preoților: ‘Când ați postit^* și ați plâns în luna a cincea și a șaptea^** în acești^† șaptezeci de ani, oare pentru Mine^†† ați postit voi?

Și când mâncați și beți, nu sunteți voi cei ce mâncați și beți?

Nu cunoașteți cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit și liniștit împreună cu cetățile lui de primprejur și când și partea de miazăzi^* și câmpia erau locuite?’”

Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:

„Așa a vorbit Domnul oștirilor: ‘Faceți^* cu adevărat dreptate și purtați-vă cu bunătate și îndurare unul față de altul!

Nu asupriți pe văduvă și pe orfan^*, nici pe străin și pe sărac și niciunul să nu gândească rău în inima^** lui împotriva fratelui său!’

Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele^* și și-au astupat urechile^** ca să n-audă.

Și-au făcut inima^* ca diamantul de tare, ca să n-asculte^** Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oștirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta, Domnul oștirilor S-a aprins de o mare mânie^†.

Când chema El, ei n-au vrut s-asculte. De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult^* când au chemat ei”, zice Domnul oștirilor.

„Ci i-am împrăștiat^* printre toate neamurile pe care^** nu le cunoșteau; țara^† a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai venea și nu mai pleca din ea și, dintr-o țară plăcută^†† cum era, au făcut o pustie!”