„Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit”
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Păţania unui împărat ce nu credea în vorbele Scripturii
Un împărat auzi la biserică pe Vlădica citind: „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” şi, nevenindu-i la socoteală vorbele acestea, îi zise aspru:
- Părinte, şterge minciunile acestea din carte!
După vreo câteva zile, împăratului îi veni gust să se scalde într-un lac din grădina sa. Zis şi făcut. Un înger însă, luându-şi chipul lui, îi îmbrăcă hainele şi intră în palat. Când ieşi împăratul din apă, ia hainele dacă ai de unde!
Slujitorii, care i le păzeau, se duseră, crezând că îngerul era adevăratul împărat. Pe cine să apuce el acum? Îl zăriră doi ostaşi şi îl luară la goană.
- Măi, eu sunt împăratul vostru!
- Ce, eşti nebun? Împăratul nostru e în palat!
- Cum, măi, împăratul e în palat?! Că doar eu-s.
Ostaşii l-au luat drept nebun şi l-au dat afară. Oricui îi spunea, nu-l credea, mai ales că îngerul-împărat ieşise să se plimbe cu toată curtea. Cine era să-l creadă pe dânsul?!
Împăratul nu ştia pe ce lume să se creadă. Era vai de dânsul: din împărat, ajunse de n-avea ce mânca; trăia din mila altora.
Din vorbă în vorbă, slugile împăratului aud că un nebun strigă în gura mare că el e împărat. Ele îi spun îngerului:
- Înălţate împărate, iată ce-i şi cum: un nebun strigă în gura mare că el e împărat. Credem că ar trebui pedepsit pentru îndrăzneala lui.
- Aduceţi-mi-l! fu răspunsul îngerului.
I l-au adus. Atunci îngerul îi zise:
- Acum crezi în „minciunile” Scripturii? Bogaţii au putut sărăci şi flămânzi? Vezi, numai minunile vă pot da înţeles celor ce singuri nu vă osteniţi a le înţelege. Pilda să-ţi slujească şi ţie şi altora ca tine, zise îngerul.
Şi ieşi, lăsându-l pe adevăratul împărat în locu-i.
A doua zi, împăratul zise către Vlădica:
- Cum sunt vorbele ce le citeai când te-am oprit?
- Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele - zise cam cu teamă Vlădica.
- Să nu le mai citeşti, ci, de acum, să le cânţi, fu răspunsul împăratului, ce puse în mirare pe toţi.
Dintre toţi însă singur împăratul înţelegea acum pe deplin rostul acestor vorbe.
(Petru Gh. Savin)