„Bogații au sărăcit și au flămânzit”
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Pățania unui împărat ce nu credea în vorbele Scripturii
Un împărat auzi la biserică pe Vlădica citind: „Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” și, nevenindu-i la socoteală vorbele acestea, îi zise aspru:
- Părinte, șterge minciunile acestea din carte!
După vreo câteva zile, împăratului îi veni gust să se scalde într-un lac din grădina sa. Zis și făcut. Un înger însă, luându-și chipul lui, îi îmbrăcă hainele și intră în palat. Când ieși împăratul din apă, ia hainele dacă ai de unde!
Slujitorii, care i le păzeau, se duseră, crezând că îngerul era adevăratul împărat. Pe cine să apuce el acum? Îl zăriră doi ostași și îl luară la goană.
- Măi, eu sunt împăratul vostru!
- Ce, ești nebun? Împăratul nostru e în palat!
- Cum, măi, împăratul e în palat?! Că doar eu-s.
Ostașii l-au luat drept nebun și l-au dat afară. Oricui îi spunea, nu-l credea, mai ales că îngerul-împărat ieșise să se plimbe cu toată curtea. Cine era să-l creadă pe dânsul?!
Împăratul nu știa pe ce lume să se creadă. Era vai de dânsul: din împărat, ajunse de n-avea ce mânca; trăia din mila altora.
Din vorbă în vorbă, slugile împăratului aud că un nebun strigă în gura mare că el e împărat. Ele îi spun îngerului:
- Înălțate împărate, iată ce-i și cum: un nebun strigă în gura mare că el e împărat. Credem că ar trebui pedepsit pentru îndrăzneala lui.
- Aduceți-mi-l! fu răspunsul îngerului.
I l-au adus. Atunci îngerul îi zise:
- Acum crezi în „minciunile” Scripturii? Bogații au putut sărăci și flămânzi? Vezi, numai minunile vă pot da înțeles celor ce singuri nu vă osteniți a le înțelege. Pilda să-ți slujească și ție și altora ca tine, zise îngerul.
Și ieși, lăsându-l pe adevăratul împărat în locu-i.
A doua zi, împăratul zise către Vlădica:
- Cum sunt vorbele ce le citeai când te-am oprit?
- Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele - zise cam cu teamă Vlădica.
- Să nu le mai citești, ci, de acum, să le cânți, fu răspunsul împăratului, ce puse în mirare pe toți.
Dintre toți însă singur împăratul înțelegea acum pe deplin rostul acestor vorbe.
(Petru Gh. Savin)